Pescuitul cu naluci artificiale

Foarte multi specialisti in inteparea pradei nu respecta principiul "punerii lin pe apa a nalucii" sau nu se pricep s-o faca. Daca aruncam naluca neglijent, ea o sa cada in apa ca o piatra, din care cauza inafara unui plescanit puternic si zgomotos, se formeaza pe apa cercuri care sperie pestii, in special in locuri putin adanci.

Pentru a plasa cu maiestrie naluca, trebuie in primul rand sa avem un utilaj montat corect: un bat potrivit, o mulineta fiabila, nailon cu diametru corespunzator pentru greutatea nalucii. Nu orice pescar stie cat cantareste naluca pe care o foloseste si ce diametru de nailon i se potriveste. In practica, majoritatea pescarilor folosesc la toate greutatile de naluci doua grosimi de nailon pe doua tambururi, pe care le schimba in functie de greutatea nalucii folosite.

Numai pastrand o proportie ideala intre greutatea nalucii si grosimea nailonului vom avea rezultate bune, astfel:

Greutatea nalucii, in g

3.5-7

7-28

30-38  

Diametrul nailonului, in mm

0.18-0.20

0.20-0.25

0.25-0.30    

Sa analizam acum care este tehnica de punere a nalucii pe apa. In clipa in care naluca se gaseste la o inaltime de cca. 1m deasupra apei, retinem nailonul cu degetul aratator al mainii drepte, permitand nalucii sa cada pe apa. Apoi axecutam cu varful batului o miscare de genul unei ridicari bruste, in scopul pregatirii nalucii pentru impactul cu apa, asigurand totodata ancorele impotriva agatarii de nailon, lucru destul de frecvent.

In faza urmatoare ii permitam nalucii sa se scufunde tinand batul lansetei sub un unghi de 30-40 de grade in raport cu suprafata apei.

In caderea ei pe fund naluca trage liber nailonul, care ramane intins pana in clipa cand aceasta atinge fundul. Nu ne grabim cu "dezlipirea" nalucii de pe fund. Asezarea nalucii pe fund se poate solda cu agatarea ei de o planta, dar totodata constituie si sansa cea mai mare ca pestele sa muste.

Pentru a evita agatarea pe fund, trebuie sa executam cu batul o miscare scurta in sus sub un unghi de 70-80 grade, simultan cu o invartire energica a manivelei mulinetei, restabilind contactul cu naluca, iar batul lansetei in tinem acum sub un unghi de 20-25 grade in raport cu oglinda apei. Naluca purtata in conditii normale nu trebuie sa se tarasca pe fund, ci sa se gaseasca la o distanta de 30-50cm de acesta, mai ales toamna, cand vgetatia a cazut.

Pentru a indeplinii conditia de mai sus, nailonul trebuie infasurat cu o viteza medie. Chiar si cei mai experimentati specialisti in intepare trebuie sa execute asa-numite aruncari de recunoastere pentru a stabili natura fundului si viteza de purtare a nalucii. Purtarea nalucii la distanta de 30-50cm este o arta. Mentinere ei la acest nivel este strict legata de numarul de invartiri al manivelei mulinetei.

Daca la viteza corespunzatoare stabilita pantru infasurarea nailonului, dupa 15-20 de ture ale manivelei mulinetei naluca nu se agata de fund, intrerupem infasurarea si stabilim timpul de atingere de catre naluca a fundului apei(aceastra tehnica nu se aplica nalucilor usoare si neincarcate cu lest). Cand naluca atinge fundul aproximativ in a doua secunda a numararii, Inseamna ca se gaseste la o distanta corecta de fundul apei si se deplaseaza cu viteza corespunzatoare. In schimb daca dupa trecerea a doua secunde de la intreruperea invartirii manivelei, naluca nu atinge fundul, ea trebuie purtata mai incet. Modul mai sus descris nu garanteaza purtarea nalucii la 30-40cm de fundul pe tot traseul, insa permite orientarea ei eficienta.

Purtare nalucii la o distanta corespunzatoare de fund faciliteaza atacarea ei de catre rapitorul care se gaseste in acel strat de apa. Daca intalnim o "lunca" subacvatica, calculam timplul de cadere al nalucii pe vegetatie si apoi ridicam foarte lent. In cazul in care se agata, incercam sa o degajam cu cateva smuciri scurte si, daca nu reusim, trebuie sa ajungem la locul de agatare cu barca. Este interzisa tragerea nailonului, deoarece riscam sa distrugem nu numai mulineta(rotile dintate), ci si batul unditei si nailonul. Daca vegetatia subacvatica se compune din tufe, trebuie sa purtam naluca la marginea acestor desisuri. Purtarea nalucii cu viteze diferite, in scopul de a imita un pestisor bolnav poate duce la atacuri.

Un incepator in tainele pescuitului stiucii care, vazand-o cum urmareste naluca, in mod subconstient de cele mai multe ori inceteaza sa infasoare nailonul, dezamageste astfel rapitorul, deoarece o nada in cadere va devenii o momeala "falsa" si-i va taia pestelui apetitul. Numa prin marirea vitezei de purtare a nalucii ii putem crea impresia ca se gaseste in fata unei victime vii, care incearca sa se salveze chiar printr-un salt in aer. In asemenea imprejurari stiucile prin nalucile aproape din "zbor". De aici rezulta concluzia simpla ca nu trebuie incetinit ritmul de purtare a nalucii, ci mai de graba accelerat in prezenta stiucii care o urmareste.

Pescarii care practica inteparea in mod impetuos, poarta naluca, de obicei, cu o invartitura pe secunda in zona unde se gasesc pestii rapitori, iar pe restul traseului ceva mai lent. Astfel se imita miscarea naturala a pestelui "victima" in apele cu stiuci sau salau.

Nu trebuie sa uitam ca diferita naluci necesita ritmuri de purtare diferite. Tabelul urmator ilustreaza alegerea diferitelor genuri de naluci si ritmul corespunzator de purtare al acestora, in functe de specia de peste vizata

Tabelul acesta nu trebuie insa sa constituie unicul criteriu la alegerea nalucii.

Practica pescuitului cu naluci a dovedit ca rapitorii infometati se arunca orbeste asupra oricarei naluci care se mesca in raza lor vizuala.